Şi Gâgă poate fi detectiv?!
Detectivul particular trebuie sa aiba cel putin doua atuuri importante pentru 
a fi eficient: pregatirea si inteligenta. Prima poate s-o dobandeasca oricine. Cu cea de-a doua e mai greu, pentru ca daca nu o ai, nu o gasesti nicaieri de vanzare si nu te-apuci de meseria asta.
In continuare, voi demonstra ca afirmatia de mai sus este adevarata. Pentru aceasta, inchipuiti-va un detectiv particular care efectueaza o supraveghere cu masina. Nu e o misiune usoara, poate ca este misiunea cea mai delicata care probeaza calitatile unui investigator. Costel, detectiv particular, primeste o misiune de supraveghere mobila. Are la dispozitie o masina primita de la agentie, dar, plin de el, isi spune: “Nu voi folosi masina de serviciu, ci pe a mea!”, adica un BMW X5. Costel este intrebat daca stie bine orasul, in special strazile din zona centrala – poate are nevoie de o harta …“Eu?! Cunosc acest oras ca pe propriile buzunare. Cu ochii inchisi merg oriunde!”. De asemenea este atentionat asupra imbracamintii folosite. “Am un costul negru pe care nu l-am mai imbracat demult, o camasa alba, cravata rosie …. cred ca voi arata bine, nu?”.
A venit si momentul cand Costel a plecat in misiune. S-a urcat la volanul masinii sale si a preluat subiectul de unde i s-a spus. Acesta s-a urcat in masina lui de serviciu, o Dacia Logan de culoare rosie, si a pornit la drum prin oras. Masini multe, aglomeratie mare, greu de urmarit un Logan. BMW-ul lui era ca un cal naravas: cum simtea “cravasa” pedalei, cum alerga sa “sarute” Loganul! La un moment dat, subiectul opreste pe o straduta inghesuita, ascunsa undeva, in centrul vechi al orasului. Negasind loc de parcare prin apropiere si pentru a nu o expune unei acrosari neasteptate (doar tinea la masina lui!), Costel a parcat-o trei strazi mai departe. Apoi, imbracat in costum negru cu cravata rosie, cu ochelari fumurii, a inceput sa patruleze pe straduta unde era parcat Loganul. Vazuse unde intrase subiectul si incerca sa gaseasca un loc de observare convenabil. Dar unde, pe straduta aia nenorocita?! Doi pusti ai strazii, murdari si cu priviri care cereau mila, s-au apropiat de el: “Sefu’,
da-ne un ban sa ne luam paine. Hai, boierule, da-ne si noua ceva!”. Costel a bagat mana in buzunar, a scos o bancnota de 1 leu si apoi inca una, asa ca l-au lasat in pace. Deodata, din senin, a inceput sa ploua. O ploaie scurta, dar a fost suficienta pentru a-i strica costumul. Nu avea unde sa se adaposteasca, poate doar intr-un bar aflat ceva mai incolo. Dar, in acest caz, nu mai putea supraveghea nici Loganul, nici intrarea in cladire. Nu avea ce face, ploua din ce in ce mai tare. Cafeaua i-a ramas in gat. Dupa zece minute a iesit sa vada Loganul: era acolo. A intrat din nou in bar si a stat pana s-a oprit ploaia, adica aproape o jumatate de ora. Loganul disparuse. L-au apucat nervii, si-a luat BMW-ul si …unde sa mearga acum? Ce-i va spune sefului sau? Va cauta singur sa rezolve problema. Mai intai a mers la locul de munca al subiectului, poate … Dar nu era aici. A mers din nou la domiciliul acestuia, de unde il luase. Nimic. S-a intors la locul de munca si s-a pus pe asteptat. Oricum nu avea altceva mai bun de facut. Dupa ce-si pierduse speranta ca-l va mai vedea in ziua respectiva, dintr-o data, a aparut Loganul. Subiectul a intrat in cladirea in care lucra si a ramas timp de patru ore. Patit, Costel statea cu ochii cat cepele – nu vroia sa-l mai piarda.. La un moment dat, Loganul pleaca, iar BMW-ul, dupa el. Iese din oras si se inscrie pe un drum national. Costel priveste tabloul de bord si ingheata: nu mai avea benzina, acul indicator era deja pe rosu. Tocmai cand Loganul semnaliza pentru inscrierea la dreapta, pe un drum laturalnic, BMW-ul s-a oprit in …pana prostului. A chemat un taxi, dar, pana a ajuns, a trecut jumatate de ora. Nu a mai gasit Loganul.
Seara, raportul lui arata ca o teza proasta. A doua zi a luat actiunea de la capat. S-a prezentat la ora stabilita la domiciliul subiectului, in acelasi costum, cu aceeasi masina. Subiectul s-a inscris spre iesirea din oras, spre nord-vest. “Oho, e de alergat!”, si-a zis Costel. Pastra distanta corespunzatoare fata de subiect, asa cum stia el mai bine. Dar … “Oh, Doamne, iar?!”, isi zise in gand, pentru ca simtea o nevoie cumplita sa se usureze.Unde? Cum, la 120 km/h? Stia de la un coleg ca ar putea sa foloseasca, la nevoie, o sticla. Avea o sticla goala in masina, dar daca se oprea, ii era teama ca-l va pierde din nou. A strans din dinti si a continuat urmarirea. A avut noroc. Dupa o ora, Loganul a oprit la o benzinarie. Costel aproape ca se scapase pe el. I se facuse si foame, dar peste asta putea trece. Grabit sa ajunga la toaleta benzinariei, a parcat chiar langa Logan. Cand a iesit, a observat subiectul in magazinul benzinariei, uitandu-se peste niste reviste. A iesit si s-a urcat in masina sa, asteptandu-l. A ramas stupefiat cand a vazut subiectul indreptandu-se direct spre el. I-a batut in geam, Costel i-a deschis. Subiectul l-a privit in ochi cu dispret, ca si cum ar fi fost o gaza care-l deranja, si i-a spus: “Domnule, ca sa nu te mai obosesti urmarindu-ma, iata aici programul meu pentru urmatoarele doua zile!”. Si i-a aruncat in masina un bilet pe care erau scrise mai multe locuri si ore.
Era clar ca misiunea se incheiase. Seara, Costel a scris ultimul sau raport ca detectiv particular.
(autor A.G. – “Almanahul detectivilor”, Asociatia Nationala a Detectivilor din Romania)
Shadow 